Forţele economice şi politice reuşesc din ce în ce mai des să manipuleze jurnalismul pentru servirea propriilor interese, iar presa devine un complice al acestora. La polul opus se află jurnalismul independent, despre care studiile afirmă că poate contribui la combaterea corupţiei. Am vorbit cu profesorul Viorel Nistor de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai, pentru a afla opinia sa despre rolul jurnalismului în societate.
Freedom of the Press este un raport realizat de Freedom House’s 2016, conform căruia în 2015, la nivel mondial, jurnalismul independent a înregistrat cel mai scăzut nivel din ultimii 12 ani. De asemenea, studiul menţionează că doar 13% din populaţie citeşte presă independentă.
Jurnalismul independent VS Jurnalismul mainstream
Jurnalismul independent este un concept care se referă la serviciile media care funcţionează în interesul publicului, fără a fi influenţate în vreun fel de guvern sau alte instituţii şi corporaţii. Este asociat deseori cu termenul de media alternative. Termenul „mainstream” este folosit pentru a ilustra media consumată de cea mai pare parte a cetăţenilor, incluzând instituţiile şi agenţiile de presă cele mai cunoscute, precum Reuters etc.
Mai multe studii le clasează pe cele două în opoziţie. În studiul Alternative and Mainstream Media The Converging Spectrum de Linda Jean Kenix se sugerează că în societatea actuală, mass-media mainstream impune populaţiei o anumită perspectivă asupra lumii bazată pe norme sociale bine definite şi valori promovate de anumite ideologii şi instituţii politice. Pe de altă parte, media alternative, nu are constrângeri ideologice şi raportează problemele societăţii din perspective multiple.
Profesorul Viorel Nistor este de părere că jurnalismul este independent prin definiţie, întrucât rolul acestuia este de a servi interesului public informaţie corectă. Totuşi, acesta susţine că media a renunţat la acest standard profesional. Informaţia oferită este potrivită intereselor celor de care depinde presa respectivă (ideologie, partid, guvern, patron, sponsor, companie, publicitari, etnie, rasă etc.). Acest fenomen, care poate fi numit partizanat media, a început să cuprindă cea mai mare parte a presei, adică presa mainstream. Astfel, singurele repere ale independenţei se mai regăsesc la instituţiile de presă create de jurnalişti care doresc să îşi practice onest meseria, potrivit standardelor de obiectivitate şi refuzănd să se subordoneze cuiva. Aceştia alcătuiesc jurnalismul independent.
„Lipsit de resurse și de suportul publicului, jurnalismul independent nu are cum să existe.”
Factorii care determină nivelul de răspândire al jurnalismului independent dintr-un stat
Principalii factori care tind să determine nivelul de răspândire al jurnalismului independent sunt de natură politică şi economică. Studiul „Policy Briefing” http://downloads.bbc.co.uk/mediaaction/policybriefing/curbing-corruption-in-fragile-settings-report.pdf?fbclid=IwAR38zDOlQeBfWGmchqv_QnzFP8z5lCWN8n83jl44DSvDE9fvBdcNY6MKjb8, realizat de BBC Media Action susţine că statele în care media independente înregistrează cea mai mică pondere sunt aşa-numitele state fragile şi cele în care există corupţie la nivel naţional. Statele fragile sunt cele cu o capacitate slabă de a efectua funcţiile de guvernare sau în care există conflicte, precum Zemen, Syria, Venezuela, Chile.
Corupţia are loc în primul rând în mediul privat, câştigul venind de la acţiuni precum mita la scară mică, până la furt de mare valoare. Când corupţia are loc la nivel naţional, politicile si funcţionarea statului sunt denaturate, iar liderii beneficiază în detrimentul binelui public. Se poate ajunge în acest caz până în punctul în care abuzul de putere al funcţionarilor împiedică cetăţenii să acceseze servicii comunitare de bază-în sănătate, educaţie, justiţie etc.
„O presă puternică și independentă este semn de civilizație avansată.”
De asemenea, profesorul Viorel Nistor susţine decăderea presei libere în aceste state, „bântuite de corupţie sau în autocraţii, cu regimuri vag/formal democratice”, pentru că aici libertatea de exprimare sau independeţa presei sunt ţinute sub control, fie politic, prin instrumentele statului (legislație, instituții și ocupanți de funcții corupți), fie economic, prin modul de distribuire a resurselor necesare (supra)viețuirii.
Cum este înlăturată corupţia de jurnalismul independent
Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională (DFID) a constatat că o mass-media liberă are un efect clar în reducerea corupției, alături de măsuri precum îmbunătățirea achizițiilor publice. Există totuşi şi studii care susţin că presa liberă nu are întotdeauna cel mai important rol în soluţionarea corupţiei şi că legătura între cele două nu poate fi măsurată exact.
Profesorul Nistor afirmă că sunt state unde există presă slabă, partizană, care totuşi nu este în legătură cu fenomenul de corupţie, o presă imatură, neprofesionalizată. În alt registru, se poate vorbi despre o presă insensibilă sau tolerantă la fenomenul corupției din societate, o presă care nu mai exercită controlul asupra guvernării, administrării țării. Pericolul apare atunci când această atitudine este adoptată de presa mainstream. Când aceasta nu reacţionează, nu face dezvăluiri, de exemplu şi acceptă autocenzura, fenomenul corupţiei va creşte.
„Presa este <<câinele de pază al democrației>> și cu cât <<latră>> mai mult atunci când vine <<hoțul>> la bunul public, cu atât mai mult acesta va ști de frică.”
Pe de altă parte, anchetele jurnalistice profesioniste, ce pot atinge nivele foarte înalte ale corupției, oferind încredere, dar și informații reale și credibile publicului, pot fi un element intimidant, descurajant. Acestea au reuşit deseori să declanşeze chiar anchete judiciare, care au dus la procese și condamnări în justiție. Totodată, profesorul Nistor adaugă importanţa investigării tuturor “taberelor”, atât cei aflaţi la putere, cât şi opoziţia, întrucât jurnalismul independent prin asta se defineşte şi prin asta excelează.
Consumul de presă în România
Profesorul Nistor susţine că după căderea regimului comunist, nu am mai avut niciodată o presă foarte puternică, factorii principali fiind schimbările de sistem, digitalizarea cvasigeneralizată, pierderea publicității, odată cu apariția monopulului impus de giganții internetului, căutarea unor noi modele de afaceri, fragmentarea și îndepărtarea publicului de presă, criza de credibilitate, dezinformarea și fenomenul fake news.
Se observă şi în societatea românească semne ale unei orientări a publicului către presa independentă, în special pentru investigații, reportaje, documentare realizate la standarde ridicate, cu audienţe mari care aparțin unor nuclee mici de jurnalism independent, cum sunt Rise Project, Recorder, Dela0.ro, Casa Jurnalistului, DOR, scena9 și altele, finanțate din surse transparente, în general de public. Profesorul a vorbit şi despre faptul că din ce în ce mai des din casele unora dispare televizorul: „Ca oamenii să se întoarcă la presă, jurnaliștii trebuie să demonstreze că aceasta este indepedentă, că este necesară, că îndeplinește un serviciu public indispensabil (informarea publică) asumat ca atare.”
Consumul media de calitate-o soluţie care trebuie implementată acum
Profesorul Nistor susţine că jurnalismul independent ar trebui să devină mainstream. În opinia lui, momentul când acest fapt se va îndeplini este îndepărtat, iar ceea ce se poate face momentan este consumul media de calitate. Acesta trebuie privit ca o acţiune de efort comun, atât a jurnaliştilor, cât şi a destinatarilor (cetăţenii), ce poate fi numită educaţie media, „cuprinzând laolaltă, educația digitală, jurnalistică, cu ingrediente de educație democratică și civică, politică, economică șamd.”.
„Un prim bastion de ridicat împreună ar fi împotriva dezinformării și a știrilor false, care ar curăța spațiul public de aceste <<buruieni nocive>>, care otrăvesc percepțiile și relațiile. Oamenii au nevoie să înțeleagă cum funcționează presa în noile condiții, care sunt nevoile ei și neajunsurile, ce face ea deosebit față de toți ceilalți manipulatori ai informației. La extrem sau la final, ar ști să deosebească singuri știrile adevărate de cele false, informațiile purtătoare de interese publice, de cele ce satisfac interese partizane. În felul acesta, fiecare ar fi capabil să-și urmărească mai bine propriile interese. Ceea ce este și de dorit și folositor pentru toată lumea.”
