Pe fosta strada Liceului, numită astăzi George Bacovia, unde în Bacăul anilor 70 Agatha, soţia poetului George Bacovia, deschide din nou poarta casei cu numarul 7, astăzi se poate vizita muzeul memorial al poetului băcăuan.
La 14 ani de la moartea poetului, Agatha Bacovia, aflată în Bacău cu diverse treburi, a trecut pe lângă casa unde a locuit alături de soţul ei şi părinţii acestuia. Casa, nelocuită acum, nu mai era la fel de îngrijită şi plină de viaţă, însă Agatha, care împlinise deja vârsta de 75 de ani, a convins autorităţile să o transforme într-o casă memorială.
Când Agatha s-a decis, într-un an a făcut demersurile. Primăria a făcut răscumpărarea de la fostul proprietar, iar ea a avut grijă să ilustreze cât mai bine casa familiei Bacovia din anii ’20. Scriitoarea era singura care putea aranja casa, întrucât aceasta a locuit acolo. Tincuţa Bernevic, ghidul muzeului, mi-a prezentat încăperile şi obiectele care au aparţinut familiei Bacovia. Aceasta spune că Agatha era “cea mai apropiată de perioada în care au locuit”.
Casa memorială „George și Agatha Bacovia”. Sursa: Muzeul Național al Literaturii Române
Agatha a fost cea mai apropiată de perioada în care au locuit
Casa a fost cumpărată în 1906 de părinţii poetului, negustorul Dimitrie Vasiliu și Zoiţa Vasiliu, când Bacovia avea deja 26 de ani. Au locuit aici cei trei şi sora mai mică a poetului. După moartea părinţilor a urmat vânzarea casei în 1931 şi stabilirea definitivă în casa nouă de la Bucureşti a soţilor Bacovia. Tincuţa Benervic a afirmat despre perioada următoare: “Timp de 40 de ani a fost o casă oarecare din Bacău”.
Agatha a reconstituit imaginea casei de demult, realizând o colecţie de mobilier. A adus piese de la Bucureşti sau a cerut unor rude, pentru a construi imaginea originală. Astfel se găsesc piesele de mobilier masiv, oglinzile, fotoliile şi scaunele tapiţate. Tincuţa Bernevic mi-a spus că în 2016, un nepot al lui Bacovia a venit la casa din Bacău şi a donat unul dintre fotoliile care se află în salonul mare.
În casă se regăsesc două obiecte simbolice: calendarul rămas la data de 22 şi ceasul a cărui pendulă a rămas la 08:10, întrucât Bacovia a murit pe data de 22 mai, la această oră, lângă soţia sa. Acestea marchează momentul în care poetul s-a stins din viaţă.
Tincuţa Benervic spune despre Agatha: “A fost îngerul păzitor al poetului. L-a completat foarte bine. I-a fost impresar în toată cariera literară; i-a fost infirmieră când a fost bolnav. Îi mulţumeşte cu siguranţă şi acum Bacovia şi îi mulţumim şi noi. De la idee la faptă e doar un singur pas, dar este unul decisiv.”
Casa memorială „George și Agatha Bacovia”
Cum arăta casa unui negustor
Dimitrie Vasiliu era un negustor înstărit. Casa era astfel una mare, de 173 m 2, cu obiecte de valoare, precum oglinda veneţiană. Era construită în stil vagon, pe lungime, cum se făceau casele la acea vreme. Unii spun că este construită în stil evreiesc, nemţesc, dar nu este un lucru care se poate preciza cu certitudine. Este construită din cărămidă, cu fundaţie de piatră de râu cu lut. Casa avea mai multe intrări, una pentru oaspeţi şi una de serviciu, un spaţiu destinat musafirilor, un salon mare de familie şi camerele membrilor familiei, părinţii poetului considerând că este necesar ca într-o casă să existe şi acel spaţiu dedicat musafirilor.
În salonul mare, unde aveau loc sindrofiile de familie, se află oglinda veneţiană, fotolii şi scaune de lemn masiv, cu tapiţerie asortată, tablouri realizate de artişti contemporani sau copii ale unor tablouri originale cu membrii familiei. De asemenea, tot aici se găseşte o copie a unei fotografii a familiei Vasiliu.
Peste tot în casă se pot observa desenele lui Bacovia, iar în camera în care poetul scria, fiecare obiect spune ceva despre viaţa tânărului Bacovia: lampa de pe masa de lângă patul de alamă, cufărul care l-a însoţit în drumurile la facultate, dar mai ales, masa unde scria, pe care se află instrumente de scris şi un caiet de notiţe pe care încă, neşters, se pot citi cuvinte ale poetului.
„În lungile reverii din singurătatea iatacului, atâtea idei, imagini, tablouri, situaţii artistice îi treceau prin minte!”, scrie Agatha în cartea sa despre poet.
Pe holul dintre cele două încăperi este amenajată o expoziţie memorială, care redă o parte din activitatea literară a poetului, cuprinzând cărţi, pagini de jurnal.
S-a schimbat tot, dar de fapt nu s-a schimbat nimic
Casa Memorială George Bacovia reprezintă un muzeu istoric de clasă A, de importanţă naţională. Direcţia pentru Cultură trebuie să îşi dea acordul pentru orice lucrare de restaurare, condiţia fiind ca nimic să nu schimbe esenţa realităţii. Aşadar, toate modificările făcute de-a lungul anilor aici, au respectat această prevedere. Deşi casa are o construcţie riguroasă, pe parcurs au apărut din ce în ce mai multe fisuri. Pentru a rezolva această problemă, în perioada iulie 2014-mai 2016, casa a reprezentat un şantier de refacere. De asemenea, în această perioadă, oglinzile au fost îmbrăcate în foiţă de aur, iar perdelele au fost schimbate. Casa a fost deschisă din nou vizitatorilor în mai 2016, la Noaptea Muzeelor, când s-au încheiat lucrările realizate cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău.
Casa unor artişti
Mama poetului a fost cu siguranţă unul din motivele înclinaţiei deosebite a poetului pentru artă. Aceasta era ea însăşi o artistă, care picta şi cânta la pian. Ea le-a insuflat tuturor copiilor dragostea pentru artă, prin faptul că era o persoană cultivată şi pentru că îi încuraja să desfăsoare astfel de activităţi: să cânte la un instrument, să deseneze. Agatha Bacovia relatează că în casa părintească exista o atmosferă studioasă, ordonată şi încurajată de Zoe, cu respectul şi dragostea ei de învăţătură.
„Preocupată şi de formaţia artistică a copiilor, Zoiţa îi deprinde să asculte, iar pe unii să practice muzica: cea mai mică dintre fete cântă la pian, băiatul la vioară, Virginia se încearcă şi în pictură.”, scrie Mihail Petroveanu în bibliografia “George Bacovia”.
Zoiţa era o fată orfană crescută la pension, care manifesta interes faţă de studii şi artă. Aceasta a fost căsatorită la 15 ani cu Dimitrie Vasiliu, negustor şi ofiţer din garda civică, fiind nevoită să preia devreme sarcinile materne. Deși nu a putut să îşi continue studiile, Mihail Petroveanu afirmă că aceasta şi-a pastrat “valeităţile” şi că a fost fericită alaturi de soţul ei care a facut tot ce a putut pentru a-i împlini dorinţele soţiei vizavi de educarea copiilor.
În casă se află pianul familiei, dar şi un loc special creat în amintirea viorii lui Bacovia, care, donată de mult de către acesta unui bărbat într-o cârciumă, este acum înlocuită de o vioară simplă. Deşi Bacovia a avut un parcurs neliniar, încercând să profeseze în Drept, destinul său a fost acela de artist.
După spusele doamnei Bevernic, Agatha povestea despre mama poetului că citea mereu pe canapeaua de pe veranda aşezată special către est pentru lumina mai bună şi că mama poeului a insistat să înscrie copii la şcoli superioare.
Grădina de plumb
Grădina, care reprezenta cândva terenul arabil pentru cultivarea legumelor, este astăzi o oază de inspiraţie din lirica bacoviană. Pe aleea circulara se află tăblii de corten, înscripţionate pe ambele părţi. Pe o parte sunt scrise versuri ale poetului, iar pe cealaltă, fragmente din interviuri, care pot fi citite în timp ce te plimbi pe alee.
Din oricare parte priveşti, în grădină se află sculpturi inspirate din lirica bacoviană. Mierla prezentă atât de des în poezile lui Bacovia, conferă şi astăzi muzicalitate simbolistă vizitatorilor casei memoriale.
Muzeul memorial de la Bacău păstrează amintirea poetului. Interiorul, grădina, beciul, te informează despre viaţa poetului. Versurile care se regăsesc pe tablele de lemn din grădină sunt o oază de inspiraţie din lirica bacoviană pentru vizitatori. Totuşi, dincolo de acestea, casa în sine te face să te simţi aproape de poet. “Nu obiectele, ci casa în sine păstrează urmele poetului.”
Mai multe detalii despre casa memorială se pot vedea aici.
